Semnele autismului la copilul mic: ce urmărim până la 3 ani

Cele mai multe îngrijorări încep cu o observație banală: copilul nu se întoarce când îl strigi. Ce contează nu este un semn izolat, ci absența repetată a unor comportamente care ar trebui să apară de la sine.

Ce apare înainte de primele cuvinte?

Comunicarea începe cu mult înainte de limbaj. Un copil de 12–18 luni arată cu degetul obiectele care îl încântă, se uită alternativ la obiect și la părinte ca să verifice că împărtășiți momentul, imită gesturi, întinde jucăria ca să o vezi. Aceste comportamente (numite atenție împărtășită) sunt cele care lipsesc cel mai devreme și cel mai vizibil în autism.

Un copil care arată cu degetul doar ca să ceară, nu și ca să împărtășească, folosește comunicarea instrumental. Spre exemplu, arată spre biscuiți ca să-i primească, dar nu arată niciodată spre avionul de pe cer ca să te uiți și tu. Este o distincție subtilă pentru părinte, dar importantă clinic.

Ce semnale apar între 18 și 36 de luni?

Iată care sunt cele mai frecvente:

• Nu răspunde la nume în mod constant, deși auzul a fost verificat.
• Nu imită spontan (aplauze, „pa-pa”, activități casnice).
• Nu apare jocul simbolic: nu hrănește păpușa, nu face mașina să „meargă la magazin”.
• Aliniază, sortează sau învârte obiecte în loc să le folosească funcțional.
• Repetă fraze din desene animate în afara contextului.
• Are reacții disproporționate la zgomote, texturi, lumini sau la schimbarea rutinei.
• Regresează: cuvinte sau gesturi care existau au dispărut.

Regresul (pierderea unor abilități deja dobândite, în special în jurul vârstei de 18–24 de luni) este singurul semn care justifică o programare imediată, fără perioadă de așteptare!

De ce „mai așteptăm” costă?

Sfatul „unii copii vorbesc mai târziu” este adevărat statistic și inutil individual. Între 2 și 4 ani, creierul are cea mai mare capacitate de a construi rute alternative pentru comunicare și interacțiune (ca o plastilină încă moale, care ia ușor forma pe care i-o dai). Fiecare lună de așteptare este o lună de intervenție pierdută. Iar dacă evaluarea arată că nu este autism, ai pierdut o dimineață, nu un an.

Dacă recunoști mai multe dintre semnele de mai sus și ele se repetă de câteva luni, o evaluare psihologică îți poate spune ce se află în spatele lor. A cere o părere avizată nu doare și nu strică.

Acest articol are rol informativ, nu reprezintă un instrument de diagnostic și nu înlocuiește o evaluare clinică.