Nu vorbește încă. Este autism sau întârziere de limbaj?

„Nu vorbește încă. E autism?” Este cea mai frecventă întrebare din prima ședință. Răspunsul nu se află în numărul de cuvinte, ci în ce face copilul cu ele și în ce face fără ele.

Vrea copilul să comunice?

Un copil cu întârziere simplă de limbaj vrea să comunice și nu poate. Trage de mână, arată, mimează, se enervează că nu e înțeles, caută privirea adultului. Îi lipsesc cuvintele, nu dorința.

În autism, ceea ce lipsește este chiar puntea socială: copilul se descurcă singur, folosește mâna adultului ca pe o unealtă (spre exemplu, îți duce mâna spre clanță fără să se uite la tine), nu verifică reacția celuilalt și nu pare deranjat că nu este înțeles.

Ce diferențe urmărim în evaluare?

Iată trei dintre ele:

• Gestul. Copilul cu întârziere de limbaj compensează prin gest. Copilul cu autism, de regulă, nu.
• Jocul. Jocul simbolic apare normal chiar dacă vorbirea întârzie. În autism, jocul rămâne repetitiv.
• Interesul social. Copilul cu întârziere de limbaj caută alți copii, chiar dacă nu-i poate urma.

Ce înseamnă când vorbește mult, dar altfel?

Există și situația inversă: copii cu vocabular bogat, care recită capitale sau specii de dinozauri, dar nu susțin o conversație cu schimb de replici. Vorbesc despre ce îi interesează, nu cu cineva. Limbajul avansat nu exclude autismul. Uneori chiar întârzie diagnosticul cu ani.

Cele două condiții nu se exclud. Un copil poate avea și tulburare de limbaj, și autism, motiv pentru care evaluarea psihologică și cea logopedică se completează reciproc. Dacă nu știi încă pe care drum te afli, o evaluare îți poate da răspunsul.

Acest articol are rol informativ, nu reprezintă un instrument de diagnostic și nu înlocuiește o evaluare clinică.