Când merită să ceri o evaluare psihologică
Monica Bolocan, psiholog clinician principal, PhD
Nu trebuie să fii sigur de nimic ca să ceri o evaluare. Este suficient să ai o întrebare la care nimeni din jur nu îți răspunde consecvent.
În ce situații își merită evaluarea timpul?
Iată cinci dintre ele:
- Copilul are peste 2 ani și nu răspunde la nume, nu arată cu degetul, nu imită.
- Educatoarea sau învățătorul a ridicat o îngrijorare, chiar dacă acasă nu observi același lucru.
- Copilul funcționează bine cognitiv, dar nu are prieteni și evită orice activitate de grup.
- Crizele de la schimbări mici de program sau de la stimuli senzoriali domină viața familiei.
- Ai nevoie de un document pentru comisie, pentru fișa CES sau pentru adaptări la clasă.
Ce costă așteptarea?
Fără o explicație, familia încearcă pe rând toate ipotezele: mai multă disciplină, mai puține ecrane, mai multă răbdare. Între timp, copilul acumulează experiențe de eșec social, iar noi, adulții, acumulăm vinovăție. Ca un medic care dă rețeta fără investigații, fiecare încercare e un pariu. Evaluarea nu creează problema. O numește, ceea ce permite, în sfârșit, un plan.
Ce se întâmplă dacă nu e autism?
Rămâi cu un profil detaliat: nivel cognitiv, atenție, limbaj, autonomie, funcționare emoțională. Explicația poate fi o întârziere de limbaj, ADHD, anxietate, dificultăți de procesare senzorială sau o combinație, fiecare cu propriile recomandări. Spre exemplu, un copil trimis la evaluare pentru autism poate pleca acasă cu un plan pentru anxietate. Un rezultat negativ nu este o evaluare irosită, ci o hartă.
Acest articol are rol informativ, nu reprezintă un instrument de diagnostic și nu înlocuiește o evaluare clinică.